Travel with friends part I

Am pornit la drum sâmbătă noapte și sunt convins că numai adrenalina ne-a ținut în formă tot drumul lung pe care l-am avut de parcurs până luni seară când în sfârșit am ajuns. Primul lucru care mi-a atras atenția și m-a surprins plăcut a fost rețeaua de autostrăzi din Grecia. A fost pentru prima dată când am pășit pe teritoriu străin. La anumite distanțe ne  opream pentru a achita o taxă între 2 și 3,5 euro, dar vă mărturisesc că a meritat.

Fiind doar un șofer, ne-am oprit din când în când pentru a ne odihni. Drumul parcurs a fost de 1400 km doar dus, dar s-a scurtat, azi, cu vreo 250 km datorită autostrăzilor nou construite, fapt care a dus la pierderea feribotului spre orașul Zante.

Nu am reușit să dormim în mașină, așa că ne-am plimbat prin zona portuară în timp ce depănam amintiri și visam la ce avea să urmeze. Veneam după trei nopți în care abia dacă numărasem trei ore de somn. Urmau altele câteva după aceeași rețetă.

Ne-am așezat la o terasă din port și am comandat Ouzo. A fost primul lucru pe care am vrut să-l încerc. Citisem pe net despre băutura lor tradițională, făcută din alcool cu anason. Eram curios să simt acea aromă. Acum că am făcut cunoștință cu gustul, vă pot spune că această licoare este făcută doar pentru a fi degustată, ci nu băută. De obicei se pun 2 cuburi de gheață sau apă foarte rece ceea ce o face să fie albicioasă precum laptele și mai puțin tare. Dar nu se recomandă înaintea sau în timpul mesei, căci anasonul strică gustul mâncării și din pricina aromei puternice nu te mai poți bucura de celelalte alimente. Doar după masă o singură înghițitură, așa e cel mai bine de băut.

Pe la 5 dimineața portul a început să se aglomereze, așadar ne-am cumpărat bilete și am așteptat primul feribot spre Zante.

Nikon d5100 18-140, 140m, 1/100 , f5,6 ISO 1600

Călătoria pe apă a fost o experiență de neuitat. Am făcut undeva la o oră. Feribotul se deplasează cu 34km/h, iar distanța pe care am avut-o de parcurs a fost de 37 km. Ziua peisajul este absolut minunat –  ape de un albastru superb, delfini jucăuși, cerul imens și senin – iar dimineața un răsărit ca un vis frumos.

nikon d5100 18-140, 18 mm ,1/200, f8, ISO 200

nikon d5100 18-140, 18 mm, 1/400, f8, ISO 200

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/400, f8, ISO 200

Am ajuns pe insulă și ne-am cazat. Mare atenție la serviciile oferite. Pe site nu este trecută politica unității de cazare. Nouă ni s-a spus atunci când am ajuns că pentru a beneficia de aer condiționat trebuie să plătim în plus, rețeaua WiFi nu ajungea în camere, ci doar în holul hotelului. De asemenea era interzis să stai pe terasă dacă nu cunsumai de la barul lor. Nu peste tot există aceste restricții, așadar e bine să le aflați din timp pentru a nu avea surprize neplăcute.

Am aruncat bagajele și cu toate că eram rupți de oboseală am mers pe plajă. Aici îmi permit să ofer câteva sfaturi – este mai bine să previi decât să tratezi, reguli care se aplică oriunde. Cumpărați cremă cu protecție cât mai mare, feriți-vă de razele soarelui între orele 11:30 și 17:30, atât în luna iulie cât și în august, căci este năucitor. Eu la plajă am purtat un tricou termic anti UV în genul celor pe care le poartă surferii. M-a ajutat mult, m-a ferit de probleme ale pielii, deși între orele precizate mai sus nu m-am expus la soare. Pe lângă acest lucru, m-a ajutat și la contactul cu apa – în momentul în care intri în apă nu simți că este rece, iar la ieșire nu tremuri.

Înainte de plecare am studiat cartea de la National Geographic, plus toate site-urile de pe net, pentru a afla cât mai multe despre insulă. Citisem că oamenii sunt ospitalieri – foarte adevărat, deși cam exagerat de cei care și-au petrecut vacanțele pe aceste meleaguri.

Fiecare terasă/restaurant, are afară un om care încearcă să ghicească naționalitatea persoanelor în trecere prin înșiruirea unor cuvinte în cât mai multe limbi. Dacă auzeai un ”Salut, ce faci?” și te opreai, miroseau că ești român și îți prezentau urgent oferta pentru a te determina să intri și să consumi în localul lor. Sfatul meu ar fi, în cazul în care stați mai mult timp pe insulă, să încercați 2-4 restaurante în primele zile, iar mai apoi să vă opriți la unul din ele. Devenind client fidel vei beneficia uneori de surprize plăcute. Noi așa am procedat, iar spre final de concediu am primit desertul gratis – o surpriză dulce, nu-i așa?

Pentru că sunt interesat de aspectul culinar, eram nerăbdător să văd meniurile și curios să încerc mâncăruri diferite. Peste tot citisem că viețuitoarele marine și mielul sunt dominante. Am ajuns în primul restaurant și surpriză: pizza, porc, pui, cartofi prăjiți, burger, chesburger și undeva într-un colț miel. A doua zi, alt restaurant, același teatru, același meniu. Găsești și terase cu preparate specifice, dar oamenii în timp s-au adaptat la cerințele turiștilor – 70% englezi, 20% români și moldoveni, 10% suedezi, ruși și alții.

Prețurile sunt foarte mari în comparație cu România, o apă plată care la noi este 2 lei, la ei ajunge la 2 euro, un pachet de gumă de 2 lei la noi, la ei este 1.5 euro. În restaurante media este de 10 euro pentru un preparat din carne, dar ei oferă gratis garniturile (cartofi, sosuri, salată etc) sau 12 euro o porție suficient de mare pentru două persoane. Destul de scump, adevărat, dar porțiile sunt pe măsură. 

A treia zi am vrut să vedem răsăritul de pe plaja unde se afla hotelul nostru. Am folosit aplicația LunaSolCal Mobile pentru a ști ora și locul unde răsare soarele. Dimineața la 6:30 eram deja pe plajă. Ne doream să facem fotografii, dar am fost opriți de câteva persoane, deoarece plaja respectivă este locul unde broaștele țestoase vin să își depună ouăle. Aveam acces doar după ora 7.

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/100, f8, ISO 160

nikon d5100 18-140, 18 mm, 1/160, f6.3, ISO 100

nikon d5100 18-140, 18mm ,1/200, f8, ISO 100

 

Serile au fost desigur pentru plimbări. De menționat pentru amatori: femeile nu sunt așa frumoase ca la noi. Rar găsești o domniță care să trezească pasiuni ascunse, iar dacă o găsești, fii singur că e româncă, moldovească sau rusoaică, în rest... pas.

Pe plajă lipsesc teraselor atât de populare la noi, cu mâncare și miros de hamsii, shaworma, burgeri, etc. Erau vreo 2-3, dar nu deranjau. Apa lipede-cristal, pești care se mișcă printre oameni, mare liniștită, fără valuri și foarte sărată.

După ora 18, turiștii englezi se aflau sub infleunța băuturilor alcoolice, deloc agresivi, sociabili, dar rupți de beți. La ora 23 deja se putea vorbi de comă alcoolică și stări de rău cumplit la niște copii/tineri cu vârste între 14 și 25 de ani.

Pentru ziua de vineri am decis să cumpărăm o excursie – pentru gusturile mele prea comercială și prea puțin interesantă – dar când mergi cu gașca nu lași pe nimeni în urmă. O să vă povestesc pe scurt. Reclama lor, suprema atracție: broaștele țestoase uriașe. Ți se garantează că le vei vedea.

Urcăm în șalupa care face 2-3 cercuri pe apă și brusc auzim cum cineva din personalul bărcii urlă speriat: ”Tartaruga”, arătând ceva cu degetul. Inițial am crezut că e o alarmă în caz de pericol și că barca urma să ia foc. Nu vă speriați, nu a fost cazul de așa ceva. Deși toți cei de la bord s-au grăbit să fugă spre una din laturile bărcii n-a fost pentru a se aruncă în apă. Voiau să o vadă pe Tartaruga, broasca. Nu apuc să declașez. Personalul strigă deja ”bye bye Tartaruga” ... fuck you Tartaruga, îmi vine și mie să strig. Concluzie: totul făcut în grabă. Ai văzut/nu ai văzut, noi ți-am luat banii, nici mai mult nici mai puțin decât 50 de euro.

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/200, f8, ISO100

Mergem mai departe, ancorăm în Navagio, chiar în mijlocul zilei. Plaja plină de turiști, cu sutele, toți cu telefoanele din dotare, toți doritori să-și facă un selfie.

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/640, f8, ISO100

Ne retragem într-un colț și încercăm câteva portrete.

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/200, f8, ISO100

nikon d5100 18-140, 140mm 1/200, f8, ISO 100

nikon d5100 18-140,18mm, 1/200, f,8 ISO 100

nikon d5100 18-140,1/200, f8, 130mm, ISO 100

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/800, f6.3, ISO 500

 

Plecăm de aici și ajungem la o grotă unde pasajerii se aruncă în apă, apoi în alt golf cu același program. Probabil Zakyntosul sălbatic face toți banii, cel comercial însă este infect sau în orice caz deloc pe placul meu. Partea bună este că se pot închiria și mașini/atv-uri și că astfel te poți deplasa oriunde după cum îți dorești.

nikon d5100 18-140, 42mm, 1/640, f8, ISO100

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/100, f9, ISO640

Cele șapte zile petrecute aici au fost prea puține pentru a vizita tot ce trecusem în agendă, cu atât mai mult cu cât, fiind în gașcă, nu am putut să fac tot ce-mi doream. Data viitoare însă mi-am propus să bifez tot ce n-am reușit să bifez acum. Voi discuta cu localnicii și poate găsesc o barcă pentru a mă duce acolo unde vreau la orele potrivite pentru fotografie. Zic o barcă pentru că în 2016, când a început aventura, insula avea drumuri destul de proaste, fără indicatoare rutiere, plină de atv-uri și scutere. Mulți turiști cer apusul, dar nimeni nu stă cu ei pentru a le satisface dorința.

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/160, f8, ISO100

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/125, F8, ISO100

nikon d5100 18-140, 40mm, 1/80, f4.5, ISO100

nikon d5100 18-140, 35 mm, 1/80, f4.2 ISO320

În orice caz, lăsând deoparte tot ce am scris până acum, ceva mă leagă în mod irezistibil de partea retrasă și mai puțin populată a acestui loc și știu că mă voi întoarce aici din nou pentru a o explora așa cum se cuvine.

nikon d5100 18-140, 1/80, f4.2, ISO320