Ca orice an care se respectă, 2019 a venit pentru noi cu o perspectivă nouă și cu provocări proaspete.

Mărturisesc că mă atrăgea de ceva timp fotografia pentru nou născuți și că o urmăream pe Daniela Ursache cu mare interes, dar momentul hotărâtor se poate spune că a venit atunci când, în primele zile de viață ale pufinei noastre, ne-am îndreptat spre studioul Danielei pentru o ședință foto.

Să ne vedem bebelușul fotografiat a fost o experiență cu adevărată emoționantă, atât din perspectiva fotografului, cât mai ales din cea de părinte. Emoțiile întipărite pe chipul pufinei noastre ne-au topit complet și orice fel de grijă a zburat într-o clipă remarcând felul în care Daniela lucrează.Fără dubii are darul de a-i face pe părinți să se relaxeze și să bucure de experiență.

Fascinată fiind de toată această poveste, m-am reîntors, la scurt timp, în studioul chic din București, de data asta pentru o sesiune de mentoring.

Am avut 3 bebeluși pentru fotografiat, iar Daniela ne-a împărtășit din secretele ei. Am înțeles, pusă în fața evenimentelor, că o sesiune foto newborn nu este niciodată ușoară pentru că fiecare copil este diferit și are nevoi diferite. Tocmai din acest motiv o astfel de sedințe foto se realizează în primele zile ale copilului, atunci când acesta doarme mult și este mai ușor de lucrat cu el.

Din fericire mentorul nostru a știut să ne încurajeze și să creeze o atmosferă de lucru plăcută și destinsă în care am acumulat informații prețioase pentru mai târziu.

Am plecat din studio mai bogată, cu un ghid scris de Daniela cadou, entuziasmată și cu dorința de a pune în practică tot ce am învățat. Ghidul pe care fiecare fotograf de bebeluși ar trebui să îl aibă, se poate comanda de pe site-ul ei personal https://danielaursache.ro/

Și pentru că sunt o norocoasă am avut posibilitatea de a lucra, foarte curând după sesiunea de mentoring, cu doi bebeluși cât se poate de drăgălași, băiețel și fetiță, alături de care am făcut două ședințe foto pentru care mă simt nespus de fericită și recunoscătoare.

Îi mulțumesc Danielei pentru tot ce am învățat alături de ea și pentru că e genul de mentor care îți oferă feedback de fiecare dată când ai nevoie. Și le mulțumesc totodată părinților care au avut încredere în mine pentru sedințele foto ale căror rezultate se pot vedea mai jos.

 

 

Tags: #newborn #nounascut #hotografiebebelusi #newbornphotography #studiodenounascut #bebe #newbornepose #newbornart #babyphotographer #romaniannewbornphotographers #family

Nu există binecuvântare mai mare pentru noi ca aceea de a ne apropia de oameni prin intermediul fotografiei.

Pe Mădălin și Cristina i-am cunoscut în urma cu ceva timp și de atunci ne vedem în fiecare an pentru a imortaliza momente cu suflet, momentele acelea de căldură și fericire din sânul familiei lor minunate.

Dacă anul trecut prin decembrie fetița lor era pe drum, anul ăsta, la vârsta de un anișor, ea și frățiorul ei, Matei, au pozat pentru noi împreună, într-o ședință cât se poate de crăciunistică și dulce.

Vă mulțumim pentru prietenie și încredere, oameni dragi, și vă dorim sărbători magice!

S-a scurs aproape un an de la una din ședințele mele foto preferate fără să aștern nici măcar un cuvânt despre ea, așa că mi-am zis că ar fi cazul să remediez problema. Și în timp ce scriu, îmi trec prin fața ochilor toate pregătirile de la acea vreme – cu pene în cap și asamblări de corturi – condițiile meteo sub care s-a desfășurat shooting-ul și toate momentele alea, pe cât de crizate pe atât de simpatice, alături de prietena mea. S-a lăsat cu furtună, cu cort luat de vânt, cu tălpi pline de funingine, cu ploi, șamd. Asta ca să nu mai spun că am tras atât de repede fotografiile încât aproape că nu-mi vine să cred că rezultatele au fost cele pe care le puteți vedea singuri mai jos. Dar totul e bine când se termină cu bine și nimic nu-i mai frumos ca o colecție de amintiri alături de-o prietenă de suflet.

I never want to stop making memories with you, my dear friend!

 

 

 

Tags: #boho #bohostyle #natureshooting #girls #women #romanianshooting #exploreromanian #autumn #indian #nikon #romanianrustic #photography #color #beatifull

Pe Oana și Costi i-am cunoscut în formația de nași ai mirilor noștri Aura și Cristi. Am trecut prin multe peripeții împreună, printre care un Trash the dress, în vârf de munte – fain, fain tare ce s-a întâmplat acolo, dar aia e altă poveste.

Astăzi însă este despre maternitate, căci cu puțin timp în urmă – acum o săptămână și ceva – v-am vestit că ne-am molipsit și noi de fericirea de a fi părinți, așa că vrem să continuăm pe aceeași linie, cu burtici și păpușici.

Ședința asta foto a rămas cum nu se poate mai vie în amintirea noastră. Mai înainte de toate pentru că e întotdeauna o plăcere să lucrezi cu oameni frumoși și mai apoi pentru că, în ciuda muncii care a stat în spatele ei, ne-am încărcat bateriile prin lucrul în echipă.

Nu vă mai spun că prietenii ăștia dragi s-au deplasat din București până la noi în Pitești special pentru a face ceva magie împreună și că după o zi întreagă de activitate asiduă, seara târziu, ne-am trezit cu toții în fața calculatorului pentru a prelucra fotografiile. Nu mai puteam aștepta, ne ardea nerăbdarea prea tare!

Acum, cuplul ăsta minunat pe care îl vedeți în toată splendoarea lui, se bucură de o mica bijuterie pe care numărăm zilele să o cunoaștem la botez.

Felicitări, dragii noștri!

Tags: sesiunefoto, rrphotoro, #copil #happy #girl #maternitysession #pregnant #babygirl #maternityshoot #maternitystyle #mother #maternitylook #maternitate

Momentul vostru infinit...

Prima zi de toamnă, anotimpul în care zilele devin din ce în ce mai scurte, iar nopțile mai lungi . Păsărelele își iau rămas bun cu un ultim cânt, copacii le spun la revedere  cu frunzele-n vânt ca o șoaptă prelungă, făcându-te să te cufunzi în visare cu nuanțele de un ruginiu romantic. O zi de toamnă frumoasă, plină de emoții, andrenalină și prietenie. Da, cam asta am numi noi o nunta de poveste. Cu o zână în rochie din frunze de toamnă, cu oameni care nu se cunosc, oameni care lucreaza in domenii diferite, dar care devin dintr-o dată ca o adevărată familie. Oameni care iubesc Steaua și Dinamo se pot îmbrățișa, dansează împreună și ciocnesc pahare până în zori. La răsărit torțele se aprind ridicând spre cer rotocoale de fum lăsând în urmă o noapte de povestit peste generații.

Am acceptat, cu puțină teamă,  provocarea de a fi fotografi la nunta lor și, având nevoie de ajutor, am mai luat în echipă încă două persoane – Ella si Lucian – asistent, respectiv fotograf. Am discutat cu ei și am pus la punct toate amănuntele, programul complet, și toată lumea a ținut cont de sfaturile și sugestiile noastre.

Astfel că s-a renunțat la obiceiuri și tradiții în favoarea hotelului, mirii fiind din București.

Locația unde s-a ținut petrecerea a fost elegantă, cu detalii de bun gust, iar distracția la loc de cinste. A existat o frumoasă dinamică între invitați, steliști și dinamoviști care la final au aprins fumigene, iar chestia asta ne-a făcut și pe noi să ne simțim de-ai casei. Barmanul,  dj-ul au  reușit să unească prin activitatea lor invitații, scenă fiind plină de la început până la final… Apropo s-a terminat petrecerea? Noi simțim încă vibe-ul ăla nemaipomenit!

Pentru Trash the dress am ales Cetatea Devei și Castelul Corvinilor unde am petrecut alte momente cât se poate de plăcute alături de proaspeții căsătoriți. Oameni absolut faini, cu simțul umorului, care nu fug din calea provocărilor. A fost o adevărată plăcere să lucrăm cu ei pentru că sunt deschiși la noi idei, au simț estetic și-s nemaipomenit de fotogenici, ceea ce a făcut ca întreaga echipă să cadă de acord în privința faptului că mirii au înclinație spre frumos .

La final am ajuns și în studioul prietenului Albert din Hunedoara. Deși îi cunoașteam povestea și vorbisem de multe ori pe facebook nu ajunsesem să îl întâlnesc personal, motiv pentru care mă bucur tare mult ca s-a dat prilejul. În seara în care am ajuns, i-am cerut un sfat. L-am întrebat care ar fi cea mai potrivită oră pentru fotografiile la castel. Am discutat, ne-am întâlnit și ne-a invitat în studioul lui. Am făcut acolo câteva cadre și i-am cerut părerea. Pentru pasionații de fotografie, atât cei care îl cunosc deja, cât și ceilalți, care poate vor afla odată cu articolul ăsta despre munca lui, vă garantez că dacă aveți drum în Hunedoara, experiența alături de Albert Horopciuc se merită trăită. Aveți multe de învățat de la el. Noi cel puțin am învățat multe și, în mod clar, când vom mai avea drum prin Hunedoara, vom merge să mai învățăm și să mai împărtășim și alte impresii alături de el.

Mulțumim, Diana și Marius pentru că ne-ați invitat să facem parte din povestea voastră.

Mulțumim, Albert pentru sfaturi și pentru momentele de încântare petrecute în studioul tău.

 Vouă vă place toamna?

Tags: #girl #nikon #wedding #hunedoara #castelulcorvinilor #studiophoto #love #beaty #casatorie #nunta #exploeromania #deva #boy #groom

Pentru că anul ăsta în familia noastră se numără evenimentele importante – am participat la o nuntă alături de cei apropiați, fiind nași pentru prima dată la una din ele – era musai să-l petrecem ca la carte și urmează o a doua. Pentru asta, ghiciți ce? Am ales o excursie în Zakyntos, aceeași insulă cu care am făcut cunoștință în urmă cu exact două veri.

Ne-am strâns ca de obicei la o cafea pentru a pune la cale concediul – da, noi suntem așa, mergem împreună în vacanțe, chiar dacă suntem diferiți, suntem mereu împreună – și pentru că voiam cu toții în Grecia, iar ceilalți din gașcă nu văzuseră Zakynthos, am optat pentru varianta  asta.

Ce putea fi mai frumos de atât? Să fim nași, să primim vestea că vom deveni părinți și să plecăm la drum alături de finii noștri? Din păcate socoteala din târg, nu se potrivește cu cea de acasă. După mai multe discuții s-a decis ca viitoarea mămică (soția mea) să rămână acasă – drumul era prea lung și prea obositor.

Am plecat în formația de 12, pregătiți și antrenați bine, bine. Am pornit la drum din Pitești, undeva în jurul orei 13:00, urmând ca la București să preluăm și celelalte mașini. De data asta drumul a fost ceva mai scurt, cam cu vreo 250 km. Opriri, somn, distracție, cam așa a decurs călătoria.

Pentru mine/noi important era să ajungem în anumite zone pentru fotografie – de data asta fotografie de nuntă – programul pentru ieșiri în astfel de zone fiind pus la cale de mine. În funcție de cum se prezenta vremea, ora la care apunea soarele ori cum mă simțeam în acea zi. Astfel toți așteptau în standby pentru că în orice moment aș fi putut spune ”Peste 3 ore plecarea.”

În a doua seară am decis să mergem la Navagio să prindem apusul. Luasem și lampioane cu noi. Ideea ni s-a părut genială, dar având în vedere că în Grecia au fost multe incendii în ultima vreme, am decis să nu le folosim. Ne-am distrat așadar cu ce am avut la îndemână.

 

Ziua următoare a fost pentru plimbare și pentru stat la terasă savurând o bere rece, dar și de data asta planurile s-au schimbat puțin. Am ales o altă locație cu fotografii la apus și câteva portrete pe stânci. Au fost printre noi și nemulțumiți, dar în cele din urmă s-au conformat.

Tot a doua zi m-am plimbat și am mers în căutarea unei persoane care să ne ducă în locațiile cerute de noi cu barca. Partea bună este că am găsit două persoane diferite, prețul era însă foarte mare în comparație cu excursiile pe care ei le făceau în miezul zilei. Pe de altă parte una din bărci putea transporta maxim cinci persoane, iar alta maxim șapte și asta în zile diferite. Pentru că să lăsăm pe cineva în spate nu era o opțiune, am decis să mai căutăm. Din păcate nu am găsit ce ne-am dorit, dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm cu ce aveam deja.

Ziua a treia a fost pentru fotografie la capătul celălalt al insulei. Câțiva dintre noi au fost mai temători văzând ce îi așteaptă. Nu erau prea încrezători, dar rezultatul îl puteți vedea mai jos.

Ziua a patra a fost destinată răsăritului. Ne-am trezit și am mers pe plajă în așteptarea ”asistentului”.  Soarele se ridica încet, iar noi ne străduiam să n-o deranjăm pe tartaruga venită să-și depună ouăle.

 

 

În următoarele două zile, am lăsat aparatul în rucsac și m-am bălăcit puțin – aveam nevoie. Dar ce să vedeți? În cea de a treia zi, am făcut un început de otită de la aerul condiționat și de la apă de mi-a ieșit bălăceala pe nas și pe urechi.

Am sunat la compania de asigurări medicale, m-au rugat să iau legătura cu personalul de la hotel. De aici au sunat la centrul medical cu care erau în colaborare și am fost dus la spital, împreună cu cineva din famile pe post de translator. Personalul medical mult diferit de ce vedem la noi. Amabil, profesionist și nedoritor de șpagă, mi-a dat o rețetă și până la sfârșitul vacanței am stat pe antibiotic.

Ultima seară am dedicat-o tot fotografiei de portret. Din păcate bifasem încă trei puncte de unde trebuia să vedem răsăritul și altele pentru fotografie de peisaj, dar cei din gașcă, în special șoferii, erau prea obosiți, așa că am ales să o lăsăm pe data viitoare.

Așa cum am mai promis în trecut și așa cum zice melodia:  ”Ne vom întoarce într-o zi/ne vom întoarce neapărat/vor fi apusuri aurii/cum au mai fost când am plecat”

Am pornit la drum sâmbătă noapte și sunt convins că numai adrenalina ne-a ținut în formă tot drumul lung pe care l-am avut de parcurs până luni seară când în sfârșit am ajuns. Primul lucru care mi-a atras atenția și m-a surprins plăcut a fost rețeaua de autostrăzi din Grecia. A fost pentru prima dată când am pășit pe teritoriu străin. La anumite distanțe ne  opream pentru a achita o taxă între 2 și 3,5 euro, dar vă mărturisesc că a meritat.

Fiind doar un șofer, ne-am oprit din când în când pentru a ne odihni. Drumul parcurs a fost de 1400 km doar dus, dar s-a scurtat, azi, cu vreo 250 km datorită autostrăzilor nou construite, fapt care a dus la pierderea feribotului spre orașul Zante.

Nu am reușit să dormim în mașină, așa că ne-am plimbat prin zona portuară în timp ce depănam amintiri și visam la ce avea să urmeze. Veneam după trei nopți în care abia dacă numărasem trei ore de somn. Urmau altele câteva după aceeași rețetă.

Ne-am așezat la o terasă din port și am comandat Ouzo. A fost primul lucru pe care am vrut să-l încerc. Citisem pe net despre băutura lor tradițională, făcută din alcool cu anason. Eram curios să simt acea aromă. Acum că am făcut cunoștință cu gustul, vă pot spune că această licoare este făcută doar pentru a fi degustată, ci nu băută. De obicei se pun 2 cuburi de gheață sau apă foarte rece ceea ce o face să fie albicioasă precum laptele și mai puțin tare. Dar nu se recomandă înaintea sau în timpul mesei, căci anasonul strică gustul mâncării și din pricina aromei puternice nu te mai poți bucura de celelalte alimente. Doar după masă o singură înghițitură, așa e cel mai bine de băut.

Pe la 5 dimineața portul a început să se aglomereze, așadar ne-am cumpărat bilete și am așteptat primul feribot spre Zante.

Nikon d5100 18-140, 140m, 1/100 , f5,6 ISO 1600

Călătoria pe apă a fost o experiență de neuitat. Am făcut undeva la o oră. Feribotul se deplasează cu 34km/h, iar distanța pe care am avut-o de parcurs a fost de 37 km. Ziua peisajul este absolut minunat –  ape de un albastru superb, delfini jucăuși, cerul imens și senin – iar dimineața un răsărit ca un vis frumos.

nikon d5100 18-140, 18 mm ,1/200, f8, ISO 200

nikon d5100 18-140, 18 mm, 1/400, f8, ISO 200

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/400, f8, ISO 200

Am ajuns pe insulă și ne-am cazat. Mare atenție la serviciile oferite. Pe site nu este trecută politica unității de cazare. Nouă ni s-a spus atunci când am ajuns că pentru a beneficia de aer condiționat trebuie să plătim în plus, rețeaua WiFi nu ajungea în camere, ci doar în holul hotelului. De asemenea era interzis să stai pe terasă dacă nu cunsumai de la barul lor. Nu peste tot există aceste restricții, așadar e bine să le aflați din timp pentru a nu avea surprize neplăcute.

Am aruncat bagajele și cu toate că eram rupți de oboseală am mers pe plajă. Aici îmi permit să ofer câteva sfaturi – este mai bine să previi decât să tratezi, reguli care se aplică oriunde. Cumpărați cremă cu protecție cât mai mare, feriți-vă de razele soarelui între orele 11:30 și 17:30, atât în luna iulie cât și în august, căci este năucitor. Eu la plajă am purtat un tricou termic anti UV în genul celor pe care le poartă surferii. M-a ajutat mult, m-a ferit de probleme ale pielii, deși între orele precizate mai sus nu m-am expus la soare. Pe lângă acest lucru, m-a ajutat și la contactul cu apa – în momentul în care intri în apă nu simți că este rece, iar la ieșire nu tremuri.

Înainte de plecare am studiat cartea de la National Geographic, plus toate site-urile de pe net, pentru a afla cât mai multe despre insulă. Citisem că oamenii sunt ospitalieri – foarte adevărat, deși cam exagerat de cei care și-au petrecut vacanțele pe aceste meleaguri.

Fiecare terasă/restaurant, are afară un om care încearcă să ghicească naționalitatea persoanelor în trecere prin înșiruirea unor cuvinte în cât mai multe limbi. Dacă auzeai un ”Salut, ce faci?” și te opreai, miroseau că ești român și îți prezentau urgent oferta pentru a te determina să intri și să consumi în localul lor. Sfatul meu ar fi, în cazul în care stați mai mult timp pe insulă, să încercați 2-4 restaurante în primele zile, iar mai apoi să vă opriți la unul din ele. Devenind client fidel vei beneficia uneori de surprize plăcute. Noi așa am procedat, iar spre final de concediu am primit desertul gratis – o surpriză dulce, nu-i așa?

Pentru că sunt interesat de aspectul culinar, eram nerăbdător să văd meniurile și curios să încerc mâncăruri diferite. Peste tot citisem că viețuitoarele marine și mielul sunt dominante. Am ajuns în primul restaurant și surpriză: pizza, porc, pui, cartofi prăjiți, burger, chesburger și undeva într-un colț miel. A doua zi, alt restaurant, același teatru, același meniu. Găsești și terase cu preparate specifice, dar oamenii în timp s-au adaptat la cerințele turiștilor – 70% englezi, 20% români și moldoveni, 10% suedezi, ruși și alții.

Prețurile sunt foarte mari în comparație cu România, o apă plată care la noi este 2 lei, la ei ajunge la 2 euro, un pachet de gumă de 2 lei la noi, la ei este 1.5 euro. În restaurante media este de 10 euro pentru un preparat din carne, dar ei oferă gratis garniturile (cartofi, sosuri, salată etc) sau 12 euro o porție suficient de mare pentru două persoane. Destul de scump, adevărat, dar porțiile sunt pe măsură. 

A treia zi am vrut să vedem răsăritul de pe plaja unde se afla hotelul nostru. Am folosit aplicația LunaSolCal Mobile pentru a ști ora și locul unde răsare soarele. Dimineața la 6:30 eram deja pe plajă. Ne doream să facem fotografii, dar am fost opriți de câteva persoane, deoarece plaja respectivă este locul unde broaștele țestoase vin să își depună ouăle. Aveam acces doar după ora 7.

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/100, f8, ISO 160

nikon d5100 18-140, 18 mm, 1/160, f6.3, ISO 100

nikon d5100 18-140, 18mm ,1/200, f8, ISO 100

 

Serile au fost desigur pentru plimbări. De menționat pentru amatori: femeile nu sunt așa frumoase ca la noi. Rar găsești o domniță care să trezească pasiuni ascunse, iar dacă o găsești, fii singur că e româncă, moldovească sau rusoaică, în rest... pas.

Pe plajă lipsesc teraselor atât de populare la noi, cu mâncare și miros de hamsii, shaworma, burgeri, etc. Erau vreo 2-3, dar nu deranjau. Apa lipede-cristal, pești care se mișcă printre oameni, mare liniștită, fără valuri și foarte sărată.

După ora 18, turiștii englezi se aflau sub infleunța băuturilor alcoolice, deloc agresivi, sociabili, dar rupți de beți. La ora 23 deja se putea vorbi de comă alcoolică și stări de rău cumplit la niște copii/tineri cu vârste între 14 și 25 de ani.

Pentru ziua de vineri am decis să cumpărăm o excursie – pentru gusturile mele prea comercială și prea puțin interesantă – dar când mergi cu gașca nu lași pe nimeni în urmă. O să vă povestesc pe scurt. Reclama lor, suprema atracție: broaștele țestoase uriașe. Ți se garantează că le vei vedea.

Urcăm în șalupa care face 2-3 cercuri pe apă și brusc auzim cum cineva din personalul bărcii urlă speriat: ”Tartaruga”, arătând ceva cu degetul. Inițial am crezut că e o alarmă în caz de pericol și că barca urma să ia foc. Nu vă speriați, nu a fost cazul de așa ceva. Deși toți cei de la bord s-au grăbit să fugă spre una din laturile bărcii n-a fost pentru a se aruncă în apă. Voiau să o vadă pe Tartaruga, broasca. Nu apuc să declașez. Personalul strigă deja ”bye bye Tartaruga” ... fuck you Tartaruga, îmi vine și mie să strig. Concluzie: totul făcut în grabă. Ai văzut/nu ai văzut, noi ți-am luat banii, nici mai mult nici mai puțin decât 50 de euro.

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/200, f8, ISO100

Mergem mai departe, ancorăm în Navagio, chiar în mijlocul zilei. Plaja plină de turiști, cu sutele, toți cu telefoanele din dotare, toți doritori să-și facă un selfie.

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/640, f8, ISO100

Ne retragem într-un colț și încercăm câteva portrete.

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/200, f8, ISO100

nikon d5100 18-140, 140mm 1/200, f8, ISO 100

nikon d5100 18-140,18mm, 1/200, f,8 ISO 100

nikon d5100 18-140,1/200, f8, 130mm, ISO 100

nikon d5100 18-140, 140mm, 1/800, f6.3, ISO 500

 

Plecăm de aici și ajungem la o grotă unde pasajerii se aruncă în apă, apoi în alt golf cu același program. Probabil Zakyntosul sălbatic face toți banii, cel comercial însă este infect sau în orice caz deloc pe placul meu. Partea bună este că se pot închiria și mașini/atv-uri și că astfel te poți deplasa oriunde după cum îți dorești.

nikon d5100 18-140, 42mm, 1/640, f8, ISO100

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/100, f9, ISO640

Cele șapte zile petrecute aici au fost prea puține pentru a vizita tot ce trecusem în agendă, cu atât mai mult cu cât, fiind în gașcă, nu am putut să fac tot ce-mi doream. Data viitoare însă mi-am propus să bifez tot ce n-am reușit să bifez acum. Voi discuta cu localnicii și poate găsesc o barcă pentru a mă duce acolo unde vreau la orele potrivite pentru fotografie. Zic o barcă pentru că în 2016, când a început aventura, insula avea drumuri destul de proaste, fără indicatoare rutiere, plină de atv-uri și scutere. Mulți turiști cer apusul, dar nimeni nu stă cu ei pentru a le satisface dorința.

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/160, f8, ISO100

nikon d5100 18-140, 18mm, 1/125, F8, ISO100

nikon d5100 18-140, 40mm, 1/80, f4.5, ISO100

nikon d5100 18-140, 35 mm, 1/80, f4.2 ISO320

În orice caz, lăsând deoparte tot ce am scris până acum, ceva mă leagă în mod irezistibil de partea retrasă și mai puțin populată a acestui loc și știu că mă voi întoarce aici din nou pentru a o explora așa cum se cuvine.

nikon d5100 18-140, 1/80, f4.2, ISO320